miercuri, 9 martie 2016

Teodor Dună o muerte


zi de zi stau la geam
urmăresc circuitul nebuniei
în natură
nicio crenguţă ruptă de vânt
nu-mi scapă
nicio furnică zdrobită de o talpă grăbită să
prindă autobuzul
e atâta cruzime inconştientă
& multă suferinţă produsă de simpla
respiraţie
durerea mă-nghite încet
pentru că sunt un
dulce

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu